-in acest moment nu mai conteaza nimic.

-nici macar timpul?
-nici macar..  

-..

- de fapt ar fi ceva:

-???

- NOI DOI.

-Dar tu vrei?
-Inca nu, ma gandesc ca e bine sa mai asteptam, sa vedem ce ne rezerva timpul.
-Si cat mai avem de asteptat?
-Cat va fi nevoie ca sa stim ca deciziile luate vor fi cele corecte.
-Si daca instinctul te va purta in directii gresite?
-Lasa-ma pe mine sa decid asta si imi voi asuma consecintele.
-In doi toate se impart, si deciziile.
-Atunci te anunt ca decizia a fost luata deja.
-Sper ca nu e ceea ce cred eu...
-Ma saruti sau nu?
-!!!
-Ori o faci, ori o faci :))
-Stiam eu ca te iubesc.

mai stii..?

mai stii copilule
ce frumos ma trezeai dimineata
cum îmi puneai mâinile la urechi când
zorile urlau la geam
tresaream ma ridicam din tine
si beam apa vie
din pieptul tau

mai stii când ti se facea dor de mine
imediat dupa ce ma sarutai de la revedere
iar eu ma întorceam si te urmaream
cu spatele pâna acasa

mai stii?

Teama

Si eu am sa zambesc cand ma vei lua de mana
si ma vei intreba "vrei sa dansezi?",
eu am sa tremur cand ma vei privii in ochi
si me vei intreba incet "chiar trebuie sa pleci ?" ,
eu am sa uit tot ce stiam de fiecare data cand imi vei vorbii,
eu am sa uit lumea de fiecare data cand ma vei privii,
eu am sa plang cand te voi surprinde privind prin mine...
Acum mi-e cel mai rau, acum mi-e cel mai bine.

Frica izbugneste in tacere,
scutu se scurge sub covor
si timpul se incheaga ;
Ma saruti cu buricele degetelor si mi-e frica
ca maine ai sa ma spargi in linistea prafului.

Aqui estoy yo-Luis Fonsi,David Bisbal,Aleks Syntek y Noel
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

cuvinte

V-am retinut zambetul , sa ma iertati daca va voi uita numele .
Mi-ati retinut numele , ma rog sa nu-mi incurcati zambetul .

Am sa-mi construiesc o casuta din cuburi ,
un radio din bete de chibrituri
si un cer din plastelina
pe care voi prinde soarele cu pioneze .

Am sa rad si am sa cant ,
am sa dansez si am sa zambesc cu inima .
Am sa gasesc poteca pe care sa-mi ascund pasii ,
copacul care sa-mi indice nordul ,
si izvorul care sa-mi ofere fericirea vesnica .

V-am uitat numele , dar nu v-am uitat zambetele ,
mi-ati uitat zambetul dar mi-ati retinut numele ...

complexitate..

 
Guns n' Roses - This i love


 De pe buzele ei pe urechea lui
17, Iunie 2009

Stau în bucătăria mea cea nouă şi totul mi se pare urât. Ţi-am citit poeziile printre şiroaie de lacrimi, am în gând doar chipul tău, văd peste tot doar numele tău, îmi simt pielea arsă de mângâierile tale. Nu mi te pot smulge din suflet. Vreau să te uit, Doamne! cât vreau să te uit!
Apartamentul în care m-am mutat mă complexează, îmi pare prea sincer pentru minciuna în care mă zbat. Pereţii răspund cu ecou oftărilor mele, cu unde de sunet care-mi mângâie stricat tâmplele şi urechile. Singurătatea şi fumul de ţigară îmi desfundă sinapsele, iar durerea pare mai clară, mai intensă, acum. Fumez non-stop de 2 zile, ca un furnal în stare perfectă de funcţionare. Şi o! cât mă doare că ai dispărut de pe retina mea scrijelită de amintiri cu noi doi . Mă dor ochii, ştii, mă dor de plâns şi de nesomn, cum nu m-au mai durut vreodată. Mâinile îmi sunt pătate de jeg amar, sub unghii păstrez un strat din pielea ta, adoram să te zgâriu pe spate când mă iubeai. Răguşeam mereu, ca şi colindătorii în Noaptea de Ajun. Iar tu, ei bine, tu erai bradul, cadourile si sania trasă de reni, cu tot cu Moş Crăciunul care recita nemuritorul ho-ho-ho. Aşa era când mă iubeai. Acum nu mă mai iubeşte nimeni, nici măcar persoana care-ţi ţine locul şi face o treabă îngrozitoare, cei drept, în a fi ca tine. Poate de asta v-am ţinut pe amândoi, pentru că el nu era ca tine şi nici tu ca el. Nu am ştiut cum să vă pierd pe vreunul. Dar tu eşti singurul care mi-a scris frumos, atât de frumos încât acum, când trec aceste gânduri pe foaie, încerc să privesc lumea prin ochii tăi, încerc să gândesc cum ai gândi tu, căci doar din ochii şi din mintea ta ar putea să iasă cuvinte atât de alese încât să-ţi fie destinate chiar ţie. Lacrimile îmi mătură obrajii la fiecare cuvânt pe care îl scriu pentru tine, eşti prea aproape ca să te uit, eşti prea departe ca să te am. Am nod în gât şi în stomac când îţi rostesc numele, mă îmbolnăveşti iubitule şi chiar dacă ai veni înapoi acum, nu vei face decât să înrăutăţeşti această situaţie care îmi digeră emoţiile. Plâng pentru tine, sufăr pentru tine, iar în modul acesta voi muri pentru tine, îngropată într-o sferă imaginară perfectă. E dificil să-mi arunc gândurile în altă parte când fiecare atingerea de-a ta mă îneacă într-o coma alcoolică a iluziilor, la care pofteasc şi acum, în zilele sevrajului carnal şi sentimental. Te prelingeai pe trupul meu ca o briză limpede şi răcoroasă, cu degetele ca nişte peneluri îţi scriai autobiografia pe spatele, abdomenul şi pe sânii me, iar lucrul acesta mă transforma în manuscrisul tău ideal. Ţi-ai tatuat sărutările pe gura şi pe gâtul meu, pielea încă-mi miroase a buricele degetelor tale, dar şi duhneşte a trecutul meu cu dublă personalitate. Ai ştiut mereu cum să-mi alinţi carnea, erai campion olimpic. Erai perfect şi totuşi nu vroiam să te compar cu el, uneori mă durea sufletul să vă zic la amândoi că sunteţi minunaţi, dar aşa era. Ştiu că te întrebi, dacă te iubesc atât de mult, de ce nu îl las? Iartă-mă iubitule, asta mă întreb şi eu de un amar de vreme. Cert este că oricât ar trebui, nu pot să nu-mi reamintesc de tine, eşti o oază în fierbinţile deşerturi ce au devenit visele mele, defapt, esti mirajul crudului meu prezent. Seninătatea cu care mă strângi în braţe când mi te arăţi pe teritoriul oniric mă zdorbeşte, de fiecare dată, ca un accident semi-mortal de maşină. E trist că scap mereu teafără şi nevătămată, doar cu spasme infernale ale inimii, doar cu câte o sperietură straşnică pentru că, vezi tu iubitule, frumoasele mele vise şi visuri cu tine au devenit nişte coşmaruri atât de reale încât mai că mă le simt prezenţa profană cum îmi respiră în ceafă. Te-aş uita, să ştii, pentru că asta mi-ar elibera sufletul din temniţa în care am fost ostracizată. Dar nu pot; amintirile intense într-o astfel de măsură nu se şterg niciodată, doar se învăluie cu o pojghiţă subţire de indiferenţă. Atâta tot, iubitule, atâta tot. Pe curând.


De pe buzele lui pe urechea ei
03, Octombrie 2009

Stăteam în vechea mea cameră şi îmi confundam viaţa cu o depresie critică. Ţi-am scris poezii cu mâinile tremurânde, totul îmi reamintea de chipul şi de numele tău, încă mai simţeam cum îţi înţepam pielea cu degetele. Nu vroiam să mi te smulg din suflet, nu vroiam să te uit!
Patul mă chemase să stăm puţin îmbrăţişaţi, să ne încălzim unul pe altul în acea noapte. Toată odaia simţea că îmi lipseşti, parchetul scârţâia după tine, perdelele dansau cu tristeţe ca nişte Şeherezade pierdute, tavanul se apropia tot mai mult de mine să nu mă mai simt singur. Micul meu perimetru îmi ţinea de urât, dar nimic nu ştia să-ţi înlocuiască dulcile tabieturi cu care m-ai obişnuit. Te vroiam pe tine şi atingerile tale frivole. Nimic nu te putea înlocui, nu aveam nevoie de şerveţele care să-mi şteargă ochii şi nasul sau de cotoarbe imperiale care şă-mi frământe buzele. Te vroiam pe tine aşa cum mă vroiai şi tu pe mine! M-am gândit atunci, în noaptea când mi-ai scris, de ce mă iubeşti cu atâta foc? Întrebarea era redundantă, răspunsul – ascuns în sufletul tău. Iubita mea, mâine ne vom revedea şi oricât de mult aş vrea să mă mulţumesc cu ce am avut, oricât aş vrea să mă bucur de tine cum m-am bucurat până acum, trebuie să te pun să alegi. Vezi tu, iubito, timpul ăsta departe de tine a semănant foarte mult cu fiecare clipă în care eram acolo, la un sărut de tine, dar tu împărţeai perna cu umbra mea diabolică. Am învăţat să-ţi cer mai mult ca să pot să-ţi dau mai mult, altfel ne-am irosi ani din viaţă însărcinând secunde şi născând erori. Ştiu, în sfârşit, să-ţi spun că vreau totul sau nimic, vreau să te iubesc cu normă întreagă, iar dacă nu să-mi sufoc iubirea până va muri. Hai să nu mai fim vânzători de iluzii! Hai să ne jucăm acum cu frunzele ruginite care ning pe lângă noi, iar apoi să-mi spui de mă vei iubi doar pe mine, ori pe altul. Timpul se dilată cât te gândeşti, mă lasă să-ţi admir trăsăturile de femeie aristocrată, îngrijită, cu mult stil, dar şi zâmbetul inocent şi pueril care m-a fermecat atât de intens. Ai vrea să-mi răspunzi, să mă alegi pe mine, dar te îneacă plânsul, nu te lasă să-mi zici ce ai vrea cu adevărat. Iubito, şterge-te la ochi cu toamna tristă, mânjeşte acest anotimp depresiv cu lacrimile tale grele, dar te rog, nu-mi păta mie gulerul de la cămaşă pentru că m-ai anula. Ai şterge cu lacrimile lista de lucruri minunate pe care leam făcut cu şi pentru tine. Aşa că nu-ţi vărsa disperarea peste umerii mei, cruţă-mă!
Pleci? Se pare că da, era de aşteptat, totuşi. Iar cum te îndepărtezi de mine îmi vine să-ţi reproşez că ori faci cea mai bună alegere din lume, ori eşti cea mai mare proastă. Desigur, ce altceva ţi-aş putea spune? Cu gândul ăsta te privesc cum te faci tot mai mică şi te pierzi în orizont, iar cu fiecare pas care te depărtează de mine te divinizez tot mai mult. Eşti muza mea cu zâmbet de copil, porţi o rochie albă (de mireasă?) şi papi fericită o bucată de pepene galben. Aşa rulează filmul cu tine în emisferele mele cerebrale cu fiecare metru de marş forţat înapoi. O să-mi lipseşti, iubito, cum i-ar lipsi unui scriitor ochii şi mâinile, poate mai mult, cine ştie. O să-ţi lipsesc şi eu ţie, dar diferenţa dintre noi 2 e că tu ai piesă de schimb, mereu ai avut. Va trece, ne vom dizolva odată cu zilele frumoase şi nopţile sublime. Ne vom evapora ca lacrimile pe obrajii tăi. Să nu uiţi că am fost perfecţi unul pentru celălalt şi am fi putut să rămânem aşa o viaţă şi încă un pic. Atâta tot, iubito, atâta tot. Pe curând.

PS: acest text nu imi apartine. e de fapt al cuiva.. dar pentru ca mi-a placut foarte mult.. m-am hotarat sa vi-l arat si voua:) originalul il gasiti aici .

Asertiune

 Imi pare teribil de rau ca sunt eu cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit.
Nu vreau sa te ranesc. Ti-o spun deoarece cred ca asa e drept, sa fiu sincer cu tine inainte de a incepe. Sper ca apreciezi acest lucru, pentru ca nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum incolo. Deci inca o data, iti spun din capul locului : nu vei fi niciodata fericit. Ti-o dau in scris si sa-ti fie de bine!
Vreau sa iesi din casa, in cea mai insorita, mai minunata zi a anului si sa rostesti cu voce tare : “N-o sa fiu niciodata fericit.” Chiar si in caldura aceea ar trebui sa-ti simti respiratia rece, aburita, confirmand aceasta afirmatie. Singurul mod de a evita sa-ti vezi respiratia este sa o spui cu mandrie, ca un om intelept : “N-o s afiu niciodata fericit!” Incearca s-o spui din cand in cand.
Cand ma gandesc la tine, ma gandesc la un norisor ca din desene animate atarnand deasupra capului tau, o ploaie torentiala de-a ta, personala. Te vad udandu-te pana la piele, iti vad intreaga fiinta siroind de apa si esti mereu bolnav pentru ca nu te poti usca niciodata. Vremea rea te deprima, obrajii iti siroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evapora si se preschimba intr-un alt nor care se revarsa si mai nemilos peste tine. Nu poti castiga.
Va fi trist. N-o sa te alegi niciodata cu fata. N-o sa gasesti niciodata dragostea adevarata. N-o sa gasesti niciun prieten demn de incredere. N-o sa fii niciodata multumit. N-o sa ai niciodata destul. Iarba ar putea fi intotdeauna mai verde. Iarba va trebui intotdeauna tunsa. Zilele iti vor fi lungi si lipsite de orice distractie. Noptile iti vor fi singuratice si cam atat. Vei astepta intotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodata. Si mai ales, in mod absolut categoric, n-o sa ai cugetul impacat.
Vor fi zile in care te vei prabusi in genunchi si, tipand, iti vei pleda cauza in fata a orice ar putea sa te auda. Lucru Acela Numit Dumnezeu nu te poate ajuta si nu te va ajuta. Ma gandesc la ceruri ca la o metropola stralucitoare si in cel mai inalt si sclipitor zgarie-nori sade Primarul, foarte ocupat cu tot felul de intelegeri pe care le incheie in spatele unei usi ce n-are clanta. Nu este niciodata accesibil, nu preia niciun apel pentru moment. Apoi mi-i imaginez pe toti ingerii aceia blonzi, lipsiti de organe genitale externe si de picioare, strangandu-se laolalta si aratand spre noi, cei de-aici de jos, razand de noi si spunand printre chicoteli : “Bietii nenorocitii aia mici!” Ce se mai distreaza pe socoteala noastra!
Mai curand noi vom raspunde – sau nu vom raspunde – rugaciunilor tale, decat ei. Noi iti vom controla destinul si vom veghea asupra ta. Nu dumnezeii ori ingerii. Nu mortii. Ci noi. Barbati si femei. Adulti cu relatii incalcite si planuri ascunse. Fosti copii. Iti vom permite sa ai nevoi, dar iti vom respinge pretentiile. Vom avea grija sa te tinem la distanta de orice conditii favorabile fericirii pe termen lung. Daca printr-o greseala vei trai o senzatie ce aduce a fericire, atunci fa tot ce poti sa o traiesti din plin. Profita cat mai mult de pe urma ei pentru ca noi nu o vom lasa sa dureze.
Din nou iti spun ca-mi pare rau. E adevarat ceea ce se zice. Viata nu e dreapta, mai ales in ceea ce te priveste. Singura consolare pe care ti-o pot oferi este ca lucrurile pe care le vei face in toata aceasta singuratate si suferinta vor dainui mai mult decat disperarea ta si cruzimea noastra. Tortura noastra este temporara, munca ta este eterna. Tinand minte acest lucru, cu totii vom castiga pe termen lung.
Prin urmare, in numele tuturor celor pe care-i vei intalni, iti cer scuze anticipat pentru orice suferinta sufleteasca pe care ti-o vom provoca. Te-asteapta vremuri grele, copile. Considera-te avertizat.



Imi pare rau, nu m-am putut abtine. Este incipitul cartii Torturati-l pe artist, de Joey Goebel.

m&m's

My favourites characters:D
 RED:

YELLOW:

GREEN:

BLUE:

ORANGE:

videos
1. click!
2. click!

AVEM TIMP - Octavian Paler

AVEM TIMP - Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in drepta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris,sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni,sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca;
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul… depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,
Altora s-a putea sa nu le pese
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci pe CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute;
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci;
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor,
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva;
Am invatat ca oricum ai taia,
Orice lucru are doua fete;
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde;
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi;
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti;
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,cand trebuie,
Indiferent de consecinte;
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,
Dar nu stiu s-o arate;
Am invatat ca atunci cand sunt suparat
am DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau;
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,
Iar asta e valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca, indiferent cat de bun iti este un prieten,
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii;
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti;
Am invatat ca,indifferent de cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii;
Am invatat ca daca doi oameni se cearta,
nu Inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale;
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit;
Am invatat ca, indiferent de consecinte,
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata;
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti;
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede…
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

-Otilia ! Stai!
- De ce?
- Nu ne-am mai vazut demult si....
- Te ascult.
- Si....la naiba, imi era dor de tine!
- Ovidiu, serios acum, ma faci sa rad. Cum adica iti era dor de mine?
- Pur si simplu. Imi era dor de tine. Punct.
- Si ti-ai adus aminte acum? Tocmai cand ne-am intalnit intamplator? Iti statea pe limba, nu?
- Nu inteleg de ce esti asa iritata. Da, imi statea pe limba, multumita?
- Absolut deloc. Si daca tot iti ardea limba, de ce nu mi-ai spus mai devreme?
De ce n-ai dat un telefon, un mail, un buzz? De ce puii mei n-ai trimis un porumbel?
Zau acum Ovidiu, ma scoti din sarite! Te strangea dorul de limba si tu ai asteptat sa ne intalnim pur intamplator ca sa-mi zici asa ceva, asta vrei tu mie sa-mi spui?
- Nu am chef sa vorbesc despre asta. Ce mai faci?
- Ahhhhhhhh!!!!!!! Tu imi zici mie ca ti-e dor de mine si tot TU nu ai chef sa vorbesti despre asta? Cum vine asta?
- Mmmm, hai ca trebuie sa plec. Pa, pa."

bucati din .. mine:D

Ciocolata, cafeaua cu lapte, muzica, soarele, pantofii, povestile, marea, luna plina, primavara, stradutele inguste si pavate, cafenelele cu scaune,
mese si pahare dragute, fustele, mainile frumoase, sarutul, pozele, sa am mereu ceva de rontait cand ma uit la un film,  ca lumea sa se joace cu parul meu, dansul, cartile, sa-mi dau cu parerea, copacii infloriti, tigarile, rujul rosu, culoarea verde, cerealele cu lapte, prajiturile cu crema, surprizele, cadourile practice, biletelele, sa conduc, camera mea, vara, iarna, ingerii de zapada,
gentile, jeleurile, barfa, mailurile lungi, flirtul, sa fiu sunata noaptea si sa fiu
invitata la dans sau la munte, sau la o pizza in parc, sa ma intrebe lumea:
Ce mai faci Anya? si chiar sa ma asculte atunci cand raspund, Piata Sfatului din
Brasov, replicile inteligente, mirosul de benzina, ceasurile de mana, telefoanele
cu saniuta, frappe-ul, inghetata NESTEA cu fructe de padure care seamana cu o..:)), sa vorbesc,dormitul, criticatul, mancatul, uitatul la seriale alaturi de cele 2 zuze ale mele, cosmarul meu,  aluziile, sa rad, destinul, oamenii sociabili, rochitele baby-doll, nachos, bacardi, votca cu suc de portocale, lipton ice tea de lamaie, si cola dar si schwepps mandarina:D, complimentele, animalele, parcurile de distractie, pizza, intrebarile..............

azi

" - Otilia, iti mai aduci aminte cand...?

- Nu. Pentru un timp am sa uit trecutul si am sa traiesc in prezent.

- De ce?

- Pentru ca azi respir. "

declaratie

Vreau sa moara toti fluturii din lume pana le zic eu sa invie iar!

de 30 de ori ciudat..

Fiecare om are parerea lui despre termenul "ciudat" si fiecare om il defineste dupa propriile valori si credinte. Mie mi se pare ciudat :

1. ca unul dintre oamenii care te cunosc cel mai bine sa te injoseasca folosindu-se de punctele tale slabe

2. sa te razbuni si sa-l raneste pe celalalt intentionat (verbal)

3. ca oamenii care nu s-au suportat niciodata sa fie dintr-o data prieteni

4. sa numesti "prieten" pe cineva doar de dragul momentelor dragute impreuna si nu pentru ca ai renunta la ceva ca sa-l faci fericit

5. sa judeci oamenii fara sa stii nici macar 1% din ceea ce s-a intamplat

6. ca uneori indeplinirea unui moft este mai importanta decat sa-l asculti pe celalalt pana la capat

7. ca nu mai putem sa ne facem timp, ca trebuie sa povestim pe fuga ce ni s-a intamplat si sa ne ascultam in trecere

8. cum dintr-o data esti OK si in secunda 2 afli ca e posibil sa ai ceva grav

9. sa te plangi la nesfarsit in loc sa rezolvi problema, sa nu uiti niciodata in loc sa mergi mai departe si sa nu ai un pic de intelegere, uite asa, de-al naibii!

10. ca atunci cand ai o problema, tu sa fii cel care-i incurajeaza pe ceilalti "stati linistiti, totul va fi bine"

11. sa mori si nimeni sa nu-si mai aduca aminte de tine

12. sa te uiti la cineva urat doar pentru ca rade zgomotos sau plange in hohote

13. ca uneori nu stiu...

14. ca desi viata ta e doar una, mereu se gasesc altii care sa-ti spuna cum sa ti-o traiesti

15. ca sunt oameni care nu au vazut marea...

16. sa dai vina pe ceilalti pentru greselile tale

17. sa nu spui ce ai pe suflet de teama de a nu fi judecat

18. sa ai pretentia ca ceilalti sa fie sinceri cu tine, iar tu sa pastrezi unele lucruri secrete

19. sa nu ai respect pentru munca altuia

20. sa zambesti doar cand vrei sa ceri ceva si in rest sa taci

21. ca nu ne stim scopul in viata

22. ca irosim timpul inutil

23. ca suntem atat de prinsi in problemele noastre incat nu mai putem fi atenti si la problemele celor apropiati

24. sa nu-i dai spatiu ceiluilalt de langa tine, pentru simplu motiv ca asa esti tu

25. sa nu vrei sa te schimbi

26. sa urasi o persoana doar pentru ca ai iubit-o prea mult

27. ca din comoditate sa nu fii alaturi de un prieten

28. ca exista persoane care nu se pot desparti de cuplu: "nu pot face asta fara iubi" , "daca nu vine iubi eu nu vin" , "cum sa ies fara iubi" ?

29. sa strangi bani o viata fara sa te bucuri de ei

30. sa crezi ca poti schimba lumea, fara sa ai niciun fundament...doar un sentiment ca asa va fi!

Voua ce vi se pare ciudat?

povestea noastra.. la trecut

Mereu am vrut sa scriu despre noi, insa de fiecare data se ivea altceva mai bun. De curand am dat peste o carte*** cu 11 povestiri...iar prima dintre ele era chiar povestea noastra si suna cam asa:


" Este sfarsitul povestii si nu stiti asta. El este acolo, in picioare, in fata ferestrei si va supara ca sta in lumina. Nu pe el il vedeti, ci ziua pe care o impiedica sa intre. Asa incepe. El este acolo si prezenta lui va deranjeaza. Nu-l mai asteptati. Va intoarceti seara si dati drumul la radio. Un sarut distrat dupa ce v-ati descaltat. Apoi, de indata, tacerea. Nu stiti cum s-a intamplat. De cat timp. Credeati ca nu ar fi posibil. Nu el, nu voi. Cunosteati capcanele, cotidianul, alergatura. Se pare ca spalatul rufelor ucide dragostea. Nu ati crezut-o niciodata, ati refuzat sa va lasati inchisa intr-un astfel de cliseu. Si totusi fumul tigarii lui va deranjeaza. E un semn. Renuntati sa mai interpretati semnele.



Nu ati vazut nimic sa se petreaca si nu il mai iubiti. Vreti sa verificati. Trebuie sa fiti sigura. Dar va inselati. De fapt, il iubiti si in acelasi timp nu il iubiti. Ar trebui sa va hotarati, devine enervanta treaba asta. Va ganditi ca il iubiti, dar nu-l suportati sa-l vedeti strabatand sufrageria in halat de baie. Cand se asaza la televizor in tinuta asta, cu parul inca ud, dat pe spate. El, fara indoiala ca il iubiti, dar aceeasi scena repetata zilnic va indispune. Nu-i cazul sa amestecati totul. Ceea ce e sigur e ca nutriti tandrete pentru el. Este ceea ce se spune, se pare, atunci cand nu mai iubesti. Deci cu cat mai mult dovedesti tandrete, cu atat iubesti mai putin? Dar cine poate face diferenta dintre ele? Tandretea este atunci cand nu mai ai dorinta. [...]


Si totusi nu sunteti acolo. Faceti dragoste, nu incape nici o indoiala. Mai degraba des si cu convingere. Dar gasiti ca nu e indemanatic. E astfel si in rest sau cautati nod in papura? De cand dureaza? Si de ce nu ati mai vorbit despre asta inainte?


Respingeti ideea de a nu-l mai iubi. Nu va inchipuiti ca va trebui sa i-o spuneti. Atunci va apucati de treaba. Va adaptati. Acceptati ca nu mai suportati: mersul lui, atitudinea, muzica pe care o asculta. Fara sa dramatizati. Sunteti dezagreabila. Uneori jignitoare, dar disimulati. Apoi nu mai rezistati. Va scapa. Insirati reprosuri, semanati cu mama voastra. Va detestati. Va retrageti, mai dati o sansa povestii voastre. Sunteti blanda, concilianta, exact ce trebuie pentru a o lua de la capat. Nu sunteti obligata sa vorbiti despre asta. Se scurge o saptamana, uneori trec doua.



Mergeti la cinematograf, invitati prieteni, plecati in week-end la munte. Credeti ca v-ati ratacit. Este limpede ca este barbatul vietii voastre. Ati fost nedreapta, nerabdatoare, de o exigenta bolnavicioasa. Drept cine va luati? Apoi el uita cheile si asta va crispeaza. Incearca sa va sarute pe gat si ii taiati elanul. Ii spuneti ca nu aveti timp. Sunteti blindata cu scuze. Ganditi ca totul e din vina lui. De cand este vina lui? Cand a inceput?


Va cercetati memoria, scrutati si cel mai mic detaliu. Urmariti indiciile, aveti nevoie de dovezi. Nu credeti in neglijenta voastra, nu vi se potriveste. Refuzati sa admiteti ca v-ati fi putut insela. Aveti o parere prea buna despre sine. Dar cu cat cautati mai mult, cu atat mai putin intelegeti ce s-a petrecut.



Revedeti intreg filmul, inca de la prima zi. Intalnirea voastra dupa un spectacol de dans. Prima voastra conversatie la telefon. Prima masa impreuna. Primele vacante. [...] Prima intoarcere din vacanta. Privirea voastra trista la gandul ca trebuie sa va despartiti ca sa va duceti din nou la lucru. Nu, nu ati vazut nimic in toate astea care sa va poata alarma. Fuma in masina si nu va deranja. Bea mult seara la restaurant si beati cu el. Isi pierdea bricheta, ochelarii, actele si vi se parea romantic. Va induiosa. Era unic, dezinvolt, zapacit. Atat de diferit vi se parea.



Va amintiti perfect de primul apartament pe care l-ati vizitat impreuna. Erati de acord intru totul. Totul va convenea. Umiditatea nu va descuraja, nici zgomotul, nici lipsa incalzirii, nici locul stramt. Nu va pasa. Il devorati din privire. Nu aveati nimic decat viitorul inainte. Erati nemuritori. Aveati tot timpul.


Si ce-ati facut azi cu timpul asta? L-ati distrus. Evaluati, comparati, interpretati. Faceti din timpul vostru o scara de valori. Barbatul vietii voastre a devenit un teren pentru experimente. Il puneti la incercare, il obligati sa intre in tiparele care va convin. Ii incredintati un rol. Il tratati ca pe un obiect a carui folosinta ati hotarat-o singura. Dispuneti de el dupa vrere.


Ii sugerati ce trebuie sa faca, sa gandeasca, sa accepte. Vreti sa-l educati, sa-l reeducati. Nu-l mai iubiti. L-ati golit de substanta, l-ati uzat. Este in fata voastra, despuiat si obosit. Si astfel nu va mai place. O cochilie goala din care ati aspirat totul. Poti sa iubesti o cochilie? Poti sa iubesti un barbat care nu se mai razvrateste?


Oare asta a inceput inca din prima zi? Oare voi v-ati ucis propria poveste? Se spune ca sfarsitul e inscris in inceput. A cui e vina deci? A celui care l-a devorat pe celalalt? A celui care s-a lasat devorat? "

Pentru partea mea...imi pare rau si sper sa ma poti ierta intr-o zi...


*** Povestea face parte din cartea "Iubire la suprapret", scrisa de Brigitte Giraud, aparuta la editura Nemire Damen - tango, 2008

ma intreb oare..

- se poate muri de dor?

 
















- exista pe lumea asta si oameni simpli de genul "Buna, eu sunt X, imi place sa ma dau cu barca si sa port sosete rosii. Rad la glumele proaste, sunt bun/a la pat si ma atasez greu. Insa atunci cand o fac, e de bine", de care sa nu te plictisesti in 2 secunde?

- tot ce ai promis intr-o relatie, de genul "noi 2 cu siguranta o sa fim prieteni si dupa ce ne despartim, nu avem cum altfel...pentru ca intr-un fel sau altul nu putem trai unul fara celalalt", chiar sa se indeplineasca?

- mai exista cineva care isi respecta promisiunile si cand zice un lucru, ala sa fie?

- te poti indragosti la prima vedere?

- prima dragoste nu se uita niciodata?

- exista prietenii ce dureaza o viata?

- persoanele care te-au uitat, isi mai amintesc de tine?

- timpul chiar le rezolva pe toate?

- sunt prea complicata sau prea simpla?

- o sa mai fiu dezamagita de toate nimicurile si la 80 de ani?

- cand o sa va lasati de fumat?

- o sa mai plang vreodata asa cum am plans dupa tine?

- mai stiti sa zambiti, iubiti, iertati?

- cati dintre voi si-au zis "am sa scriu o carte"?

- baietii buni vor iesi vreodata pe locul 1 si cei rai pe locul 2?

- stiti sa spuneti "imi pare rau"?

- stim cine suntem atunci cand ne uitam in oglinda ?

- cand vom inceta sa punem intrebari si sa trecem la fapte?

 


















- cei care au puterea sa uite tot, din ce material sunt construiti?

- cum reusiti sa iesiti din situatiile penibile?

- voi ce va intrebati?


 
Brandi Carlile - Throw it all away
  Asculta  mai multe  audio   muzica

:)

"- Ce faci Otilia?
- Uite-l astept pe Fat Frumos..
- Pai tu nu stii ca Fat Frumos nu exista?
- Ba da, dar m-am hotarat sa-mi traiesc viata in basme. Realitatea ma deprima...plus ca barbatii din ziua de azi nu mai stiu sa se joace cu cuvintele, sa cucereasca, sa lase femeile fara aer...
- Poate pentru ca femeile au devenit mult prea directe si nu-i mai lasa..
- Poate..oricum...nu mai conteaza.
- Auzi Otilia, tu esti fericita?
- Auzi, tu n-ai alta treaba decat sa vorbesti cu mine?
- Imi place sa vorbesc cu tine. Imi vine greu sa te las in pace.
- Esti un prost. Hai lasa-ma...de fapt, tu esti fericit?
- Nu. Iubesc o fata care nu ma vrea.
- Asa se intampla mereu.
- De ce spui asta?
- Pentru ca eu te iubesc pe tine, iar tu nu ma vrei."

Snuff?

I love the lyrics of this song...

I only wish you weren't my friend.
Then I could hurt you in the end.
I never claimed to be a Saint...
Ooh, my own was banished long ago,
It took the Death of Hope to let you go

So break yourself against my stones
And spit your pity in my soul.
You never needed any help...
You sold me out to save yourself...

  
Slipknot - Snuff
  Asculta  mai multe  audio   muzica

aproape alb..

12:30 am

La limita dintre ratiune si sentiment exista un prag al neputintei.

Mintea iti este bombardata cu un miliard de ganduri, sugestii, ipoteze, solutii si concluzii...iar tot ce poti sa faci este sa stai.
Corpul iti este imobilizat.

Astepti.

Speri ca altcineva sa gaseasca rezolvarea pentru problemele tale. Sa te trezesti intr-o dimineata, sa ai capul limpede si sa stii exact ce ai de facut.

Vrei sa treaca timpul mai repede, sa acopere ranile, ideile, cicatricile si amintirile.

Esti in punctul in care te cuibaresti frumos in palmele altei persoane si astepti ca ea sa stie ce-i mai bine pentru tine.

Totul sa intampla in capul tau. Aparent esti ok: respiri, zambesti, mergi, fumezi.

Dar in capul tau se da o revolutie: fiecare emisfera este guvernata de un juriu care-si prezinta opiniile. La mijloc e constiinta pe post de judecator.

Trebuie sa iei atitudine!

Te ridici frumos din locul in care te-ai cuibarit, iti lipesti fericirea de piept, in cele din urma va fi absorbita iar de organism, si lasi in urma un pic de incredere.

Cine stie? Poate isi va face efectul.

Daca nu, scrii o scrisoare lui Cronos si-l rogi frumos sa-ti prescrie o reteta in regim de urgenta, pentru ca vrei sa te faci bine mai repede.

Apoi te rogi sa-l gasesti pe zeu intr-o pasa buna si tu sa fii exceptia care confirma regula.

Nu-i asa ca ar fi marfa?

alegeri..

Ce faci atunci cand nu mai poti face nimic?...
Ce faci atunci cand ai 1000 de posibilitati si niciuna nu te face fericit?
Ce faci cand stii ce vrei si nu poti alege?
Ce faci cand poti alege si nu stii ce vrei?
Cand totul e prea complicat si de fapt totul e prea simplu?
Cand toti au incredere in tine si tu nu?
Cand tu ai incredere in altii si ei te dezamagesc?
Cand orice ai face tot rau iese?...
Ce faci cand nu mai vrei sa... vrei?

Pleci.. dar unde?
Cat de departe poti fugi?
Cat de repede?

Asculta mai multe audio Muzica

Marin Sorescu - Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

panza de paianjen

“-Brr.. e frig

-E frig? In plina vara?

-Nu, dar as vrea sa fie frig.

-De ce Alex?

- Ca sa-mi incalzesti mainile asa cum faceai asta-iarna..”

“-Frumos iti sade, vad ca la mine nu te-ai gandit nici un pic..

-Ei uite, n-ai ghicit..M-am gandit la masa..

-Cum?

-Eram la masa si, distrat puneam sare in supa. Cand am golit complet solnita, mama mi-a spus ca sunt amorezat”

“Era o noapte instelata. Marea se zvarcolea neimpacata. Eu eram vesela de parca bausem. Am dansat pe ponton pana noaptea tarziu. Dar odata ajunsa acasa mi-am trantit lucrurile pe unde am nimerit, m-am bagat in asternut acoperindu-ma cu patura pana peste cap si am plans pana m-am usurat, pana s-a luminat de zi. Despre intamplarea asta nu i-am spus nici Ilincai nimic. Nu vroiam sa-mi marturisesc nici mie insami toate prin cate trecusem. Nu-mi ingaduiam sa vad ca sunt infranta.Incercam sa ma incredintez ca nelinstea mea e provocata de zbuciumul marii, de acele mult prea aprinse apusuri de soare, de caldura nisipului. Nu vroiam sa cred ca iubisem pentru prima data si nu eram iubita. Imi spuneam mereu: O sa-mi treaca. Ma voi obisnui, nu e grav, am numai 17 ani.:)”

“Une mouche éphémère naît à neuf heures du matin dans les grands jours d'été, pour mourir à cinq heures du soir;comment comprendrait-elle le mot nuit? Donnez-lui cinq heures d’existence de plus elle voit et comprend ce que c’est la nuit.[ O gaza efemera se naste la ora noua dimineata, in plina vara, ca mai tarziu, la ora 5 dup-amiaza sa moara. Cum ar putea ea sa inteleaga cuvantul “noapte”? Mai da-i 5 ore de viata si va pricepe ce este noaptea]”

“Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine.”

“Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc.”

“Un bărbat abil se ascundea sub această înfăţişare modestă, un bărbat care a ştiut să facă din prezenţa lui o otravă plăcută, pe care mi-o dădea şi mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce în ce mai mult.”

“Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?...”

“Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor... cum să-ţi explic?... neliniştea mea...”

“Din zâmbetul ei vesel, zglobiu, nu mai rămânea decât o fărâmă, foarte tristă.”

“Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune.”

“Nu mă doare nimic anume, şi totuşi mă simt bolnavă.”

“Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!”

“Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit.”

“În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi.”

 fragmente: Panza de paianjen- Cella Serghi