Un copil, la gradinita, incerca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu vroiam nicidecum sa intre. pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape i-au dat lacrimile cand copilul i-a spus:"Doamna dar sunt puse invers.." Intr-adevar erau puse pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa scoata cizmulitele decat a fost sa i le puna. Totusi, educatoarea a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele erau din nou incaltate, de data asta asa cum trebuia. Insa atunci baietul a spus: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!1" In loc sa strige la el:"De ce nu mi-ai spus??" , in loc sa-si piarda cumpatul sau sa abandoneze o cauza pierduta, educatoareasi-a muscat buza si , inca o data, s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul a adaugat:" Sunt ale fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi." Acum educatoarea nu mai stia ce sa faca... sa rada sau sa planga? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand in sfarsit a terminat sa-l incalte, inainte de a-l trimite afara la joaca, femeia l-a intrebat:"Si acum unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pui ca s apoti pleca afara!"
"Le-am bagat in cizmulite ca s anu le pierd..."
