luni, mai 17

De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?




“Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.”

What makes a moment unforgettable?

"SNOW" - Megan + Narbeh's Sweden Thriller Concept from PACIFIC PICTURES on Vimeo.


"Can a love story be told as a thriller? Megan & Narbeh's true romance seemed to inspire the myth, conventions, and iconography of the great international suspense films, set in the iconic Uppsala winter of their hometown. Knowing only that Narbeh was a member of the Swedish Air Force, and that he used to sneak off the base at times just to see Megan, we took a little dramatic license in this one-of-a-kind love story-thriller hybrid, and hope to have celebrated the places that remind these two what made their very first moments together unforgettable."

cand nu mai ai credit .. dai un mesaj gratis de aici.. sau 10:D:))

11 minute- Paolo Coelho

acum cateva zile, in drum spre casa, am trecut pe la biblioteca, sa iau o carte despre viticultura, pentru tata si bibliotecara, care ma cunostea mi-a spus ca nu am mai trecut de mult pe acolo sa iau o carte.. I-am raspuns ca acum iau mi-e mai usor sa iau cartile de pe net si sa le citesc, nici nu mai uit sa le resttitutui... si cu toate astea m-a intrebat daca am citit vreo carte de Paolo Coelho. I-am spus ca am avut o tentativa, dar era perioada tezelor asa ca am renuntat. s-a dus la un raft si s-a intors cu "11 minute" in mana, o editie nou-nouta. si mi-a recomandat-o cu caldura:) mi-a spus sa o citesc, pentru ca sigur imi va placea. Si a avut dreptate. Eroina cărţii, Maria a văzut lumina zilei într-un mic sat brazilian. De mică a fost avidă de aprecierea şi dragostea oamenilor şi de-a lungul vieţii sale a căutat iubirea. Deoarece Maria este o fiinţă frumoasă şi atractivă, bărbaţii nu rămân indiferenţi la prezenţa ei. Ea consideră căsătoria prematură şi simte că ceva îi lipseşte din viaţă. Căutând noul şi aventura, într-o zi ea se hotărâşte să plece în capitală. În timpul şederii la Rio de Janeiro ea face cunoştiinţă cu un om de afaceri din Elveţia care caută dansatoare de samba pentru clubul său din Geneva. La câteva zile după ce succesul "admiterii" Maria se regăseşte - singură - într-o ţară străină, cu o altă cultură, o altă limbă, cu oameni străini. În curând ea constată că nimic nu este atât de frumos cum a crezut în primele momente şi în scurtă vreme ajunge în stradă. Deşi Maria simte singurătatea, voinţa ei o face să nu renunţe. Învaţă limba franceză şi hotărâşte ca din banii primiţi drept despăgubire să nu cumpere bilete de avion pentru a se reîntoarce în patrie ci să-şi încerce norocul în această ţară îndepărtată. Cariera de model se dovedeşte a fi fără succes iar într-o seară ea este pusă să aleagă între viaţa "uşoară" în care să câştige 1000 de franci pe noapte sau să respingă oferta. Maria alege prima variantă. Această noapte este hotărâtoare în viaţa fetei şi ea porneşte pe un drum necunoscut: va deveni prostituata. În munca sa îşi dă seama că totul se învârte în jurul a celor "unsprezece minute" de placere, atat a descoperit ea ca dureaza actul sexual. Maria, ca întotdeauna, hotărâşte să fie cea mai bună, şi în curând ea devine cea mai bine plătită în meserie. Se indragosteste de un pictor, dar in acelasi timp face o pasiune si pentru singurul care a reusit sa ii ofere placere. de indata ce a strans suficienti bani sa se intoarca acasa, sa isi cumpere o ferma si sa traiasca cat de cat decent, renunta la slujba de care nu este tocmai mandra, isi petrece ultima seara alaturi de pictorul pe care il iubeste iar in zori , pleaca fara ca sa il trezeasca, pentru a evita sa-si ia adio. ajunsa la aeroport, afla ca avionul va avea un mic ocol prin paris, insa acest lucru nu o deranjeaza. sperand la o scena din film, cand el vine la aeroport si o roaga sa nu plece, este oarecum dezamagita ca acest lucru nu se intampla. de aceea ramane mai mult decat surprinsa cand el apare in aeroport in paris cu un buchet de trandafiri rosii adaugand: "Parisul va fi mereu!" si ca in orice carte de dragoste, Happy End!:))

sincer mi-a placut un fragment anume pe care am sa-l impart cu voi:


"L-aş fi citat pe Platon, doar mă aflam în faţa unui intelectual. După el, la începutul creaţiei, băr­baţii şi femeile nu erau aşa cum sînt astăzi; exista o singură fiinţă, care era scundă, cu un singur trup şi un gît, dar capul avea două feţe, fiecare privind în altă direcţie. Era ca şi cum două făpturi ar fi fost li­pite spate-n spate, cu două sexuri opuse, patru pi­cioare, patru braţe. Zeii greci erau însă geloşi şi-şi dăduseră seama că o făptură care avea patru mîini muncea mai mult, cele două feţe opuse ale ei erau în permanenţă vigi­lente şi nu putea fi atacată mişeleşte, patru picioare nu pretindeau atîta efort ca să stea în picioare sau să meargă vreme îndelungată. Şi, lucrul cel mai pericu­los: creatura cu pricina avea două sexe diferite, nu avea nevoie de nimeni altcineva ca să continue a se înmulţi pe pămînt. Atunci Zeus, stăpînul suprem al Olimpului, zise: „Am un plan ca să-i fac pe aceşti muritori să-şi piar­dă puterea.” Şi, cu un trăsnet, a tăiat în două făptura aceea, creînd bărbatul şi femeia. Asta a înmulţit mult popu­laţia lumii şi, în acelaşi timp, i-a dezorientat şi i-a slă­bit pe locuitorii ei — deoarece acum trebuiau să-şi caute din nou partea pierdută, să o îmbrăţişeze din nou şi prin îmbrăţişarea asta să-şi recapete vechea putere, capacitatea de a evita trădarea, rezistenţa la drumurile lungi şi putinţa de a suporta muncile obo­sitoare. Îmbrăţişarea prin care două trupuri se con­fundă din nou într-unui singur noi o numim sex. — Povestea asta e adevărată? — Aşa zice Platon, filozoful grec."

duminică, mai 9

about life..

Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui
traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.
La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul
dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa
ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.
A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat,
strabatut de vanturi puternice.
Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani
sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.
Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al
doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.
Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei
profunde stari de liniste si multumire interioara.
Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp
ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales
cel mai bine.
-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori
ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o
lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar.am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine.Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul,
ajungand cu totul altundeva decat doresc.dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la
urma. Asadar.am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine.Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca
privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie
sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii
dau voie sa patrunda acolo. Asadar.am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine.
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in
sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE. Iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a
lungul ei. “

sâmbătă, mai 1

Winner


Ati vazut vreodata cum arata o invingatoare? Sunt cu sutele, miile si milioanele in jurul nostru. Mame, femei, sotii, fete, fetite... oameni obisnuiti, oameni frumosi care au invatat povestea lui “pot”. As vrea ca intr-o zi sa arat ca una dintre ele, sa arat ca o mare invingatoare. Faceti abstractie de infatisarea si aspectul pur fizic? Vizualizati? Patrundeti dincolo de masca celui care invinge? In ochi ii joaca sclipirea, indiferent ca umerii ii sunt drepti sau adusi, fata trista, ranjita sau vesela. In maini tine fericirea. A putut! In suflet ii dantuieste impacarea. Stie ca poate totul si ca daca nu poate acum, o sa poata mai tarziu. Vreau sa-i rad destinului in nas si sa-i demonstrez ca daca el s-a incapatanat sa-mi refuze fericirea, eu ma incapatanez sa i-o fur cu orice pret. Si pot sa fac asta, fara sa ma rusinez si fara sa-mi plec ochii de falsa modestie. O sa fac acrobatii maiestre, iar daca lumea nu o sa-mi aplaude performantele, o sa multumesc pentru raspunsul din tacere.
De parca inainte nu eram tot eu, vreau sa sterg cu buretele deciziile gresite pe care le-am luat si toate iluziile in care am ratacit. Pacat ca marea transformare nu se limiteaza doar la atat. Experientele speciale se cer reprezentate cu eleganta si profesionalism, cu gratie si frumusete, cu insistenta si curaj. In interiorul marii mele trante cu viata si destinul se da eterna lupta cu iubirea. Mereu o caut, mereu o vreau, mereu cred ca ea e atunci cand ma insele, mereu vine prea brusc si ma ia pe nepregatite, de cele mai multe ori pleaca si nu-si pregateste discursul de la revedere. Mereu o implor sa mai ramana, mereu vars lacrimi cand nu se mai intoarce. Mereu zambesc cand apare din nou. Daca tu, ultima mea iubire, daca tu nu ai putut, nu ai vrut sau nu ai stiut sa ma faci fericita, eu pot. Eu pot si vreau si o sa stiu sa fiu fericita si fara tine. 
Vreau sa plec la drum cu cea mai sincera masca pe care o am si sa am descotorosesc de cele inutile. Sufletul meu a luat-o inaintea parului si a albit inainte de vreme. Dar ii cer iubirii sa-i dea mai multa viata si un strop de roseata. O nuanta calda, naturala, intensa care nu se termina odata cu noaptea si odata cu potolirea lacrimilor. Zilei mele de maine ii tin degetele incrucisate. Viata mea este azi un meci pe teren deschis, dar poimaine o sa fie repriza castigata. Pentru ca ador primavara si toamna, ador oamenii cu bune si rele asa cum sunt ei, ador mirosul de ploaie si norii care anunta iubirea, ador furtunile care-mi tulbura dramatic existenta, urasc si inteleg despartirile, astept mai mult de la mine decat ceea ce asteapta cei din jur, pentru ca iubesc supravietuitorii demni. Pentru ca ma inchin eroilor modesti, o sa sa fiu unul din ei. O sa fiu marea mea invingatoare! 
Gandeste`te ca esti un lup.Ataci cand esti amenintat, fugi cand esti in pericol, omori cand situatia ti`o cere, te lupti pentru a fi seful haitei, te reproduci.De cand te`ai nascut ai fost invatat sa`ti urmezi instinctele fara ezitare.Ce s`ar intampla daca nu ai fi mancat de cateva zile si ai da peste o caprioara.Daca ai ezita si te`ai gandi "Bai ce delicioasa e caprioara aia, dar sa o omor sau nu ?", evident caprioara n`ar astepta sa te gandesti tu si ar fugi, lucru care ar insemna si sfarsitul tau daca nu mai gasesti alta hrana.Inveti asadar sa nu eziti niciodata si sa`ti urmezi instinctele la maxim.Daca ai fi luat din salbaticie, ai fi inchis intr`o cusca, ai fi batutu si pedepsit de fiecare data cand iti urmezi instinctele, ai fi dresat sa faci ce vor altii si dupa o vreme ai fi trimis inapoi ? Cu siguranta ori iti va lua foarte mult timp sa te readaptezi, ori vei muri. Gandeste`te ca esti un lup care merge la scoala, care crede intr`o religie, care munceste.Esti un lup dresat de societate, esti un lup care de fiecare data cand isi urmeaza instinctele esti criticat si pedepsit.Incet incet ele ajung sa intre intr`o stare latenta.Instinctul este o forta naturala ca focul si apa.Cand un rau e mentinut in albia sa, toata lumea e fericita, insa cand se revarsa distruge tot ce gaseste in cale.Instinctul respins odata se ridica cu mai multa indrazneala, este cand lingusitor, cand agresiv, dar tot mai nerusinat si insistent si dorintele pe care le starneste devin un chin greu de suportat.De secole intregi, ni se impun o serie de reguli, menite sa atenueze si sa controleze instinctele fiecaruia.
Ceea ce ne deosebeste pe noi de animale este ratiunea, iar de la ratiune rezulta constiinta noastra.Constiinta este produsul ratiunii, amestecata cu bun simt, cu educatie si nu in ultimul ran
d cu suflet.De cele mai multe ori alegerile noastre sunt dictate de ratiune. Omul a uitat de mult sa se increada in instincte, in afara de cele primare care tin de securitate si supravietuire.Ratiunea e valorizata in toate domeniile la ora actuala.Insa daca am reactiona mereu la mediu in maniera ideala, am deveni niste simple marionete sub influenta exteriorului.Uneori trebuie sa ascultam de vocea sufletului, marca a personalitatii noastre, dovada ca existam ca individualitati. 

Trecatori prin viata mea

Mă aşez la masa tăcerii şi împrăştii cu palma toţi oamenii pe care i-am întâlnit, ca pe un pachet de cărţi de joc. Nu ştiu să ghicesc în cărţi. Simt doar pe gura unora respirând moartea, şi boala, şi nefericirea. Simt în ochii altora căldura vieţii, şi bucuria, şi dragostea. Unii sunt vrăjitori ai cuvintelor deşarte, jongleri cu bile din sticlă colorată, alţii sunt vrăjitori ai inimii. Apropierea unora, ca o adiere de primăvară, mă face să mă deschid spre lumină; în preajma altora mă închid instinctiv, asemeni unei flori la căderea serii, fără să doresc să mai am reflexul înfloririi odată cu prima rază de lumină. Unii irump strălucitor în viaţa mea şi se sting fulgerător, ca un foc de artificii într-o singură noapte; alţii, aidoma licuricilor, îmi rămân luminiţe de veghe pe tot parcursul vieţii .

Nu pot alege întotdeauna şi la timp oamenii care vin în viaţa mea, nu ştiu ce mecanisme interne ne intersectează drumurile, nu pot schimba mersul lucrurilor dintr-o dată. Pot doar să fiu atentă cine sunt eu. Ce devin eu în relaţie cu ei. Ce vreau să las în urma mea. Pe cine pun mai presus decât mine. Inevitabil, într-o bună zi toţi vom pleca din viaţa tuturor. Pe unii mi-i voi aduce aminte cu drag, pe alţii îi voi uita imediat. Mai important mi se pare însă să-mi amintesc fără regrete despre felul în care m-am purtat cu fiecare…