cerul fara graba strange

gene moi si albe peste

ochii linistiti si umezi de lumina ce

au inceput sa spuna o poveste despre

un baietel ce se dusese singur la culcare

si-un batranel cu un ghiozdan micut in care

o surioara strecurase si-o ciocolata printre

avioane de hartie ce sigur or sa zboare

prin cea mai dinspre nori fereastra

spre cea mai din inalturi lume cu

23 de pasageri neinfricati lipsiti de nume

privind prin geamurile de hartie albastra

cum jos in zori pe strazile inzapezite

se intretaie fara sa se-atinga si

se imbratiseaza fara sa se mai iubeasca si

ratacesc pierduti printre indicatoare

parintii fara de raspunsuri care

ar adormi zambind daca ar sti ca

in fiecare trup adult sta ghemuit

copilul speriat ce-a trebuit sa creasca