Oamenii sunt niste idioti! Ei nu stiu sa aleaga ce e mai bine pentru sufletul lor, pentru linistea lor. prefera comoditatea sau linistea totala in locul iubirii.. am vazut azi un film extraordinar. mi-a placut enorm, insa cand am ajuns la final, mai exact ultimele 5-6 minute imi venea sa inchid calculatorul. regretam ca m-am uitat la el de la inceput. Una din actritele mele preferate, Patricia Clarkson, in film, Juliette Grant, a facut o alegere incredibil de proasta. imi venea efectiv sa bat in monitor sa-i zic:"hei tanti!!! esti ..." am ramas cu un sentiment groaznic.. pacat de film... 
http://www.cinemarx.ro/filme/Cairo-Time-Cairo-Time-263103.html

Un el şi o ea se îndrăgostesc pe băncile facultăţii. Băiatul, jucat de Anton Yelchin, e un tânăr american, dar fata e venită la studii din Marea Britanie, iar viza ei pentru SUA are termen de valabilitate. Englezoaica, interpretată de nou-lansata actriţă britanică Felicity Jones, trebuie să se întoarcă în ţara ei natală când viza de şedere îi expiră. Însă relaţia dintre ea şi el abia ce se formase aşa că ei iau decizia de a păstra legătura la distanţă şi de a se vizita pe rând. 
Filmul lui Drake Doremus e inspirat din senzaţiile trăite de regizor şi s-a născut din dorinţa de a arăta că relaţiile de lungă durată, deşi aduc cu ele tot felul de sentimente greu de stăpânit, sunt indispensabile maturizării omului. 
"Like Crazy" observă ceea ce se întâmplă într-o relaţie la distanţă, timp de opt ani, scopul regizorului nefiind acela de a arăta cine este vinovat şi pentru ce, ci de a arăta cum e să fii într-o relaţie cu cineva aflat departe. Filmul a câştigat premiul pentru lung-metraj american la Festivalul Sundance 2011.

 http://www.cinemarx.ro/trailere/Like-Crazy-Like-Crazy-subtitrare-romana-2430353,6625.html

Declaratie de dragoste de student la medicina:>:X

La microscop de te vei uita

Inima mi-o vei vedea

Cu coloratie Hematoxilina-Eozina

Pentru ca este puternic bazofila

Si cu microviza de vei focaliza

Imi vei vedea, toti neuronii

Cum se vor depolariza

Dar asta deja tu nu trebuie sa sti

Pentru ca tu pentru mine esti

Esti ca teaca de Mielina pe Axon

Ca un axon fara teaca

E ca sectiunea de os uscata

Si decalcifiata colorata HE-albastru de metil

Dar stau chill

Pentru ca tu esti lizozomul in a mea celula

Imi lasi citoplasma curata

Si cam asta vei vedea daca te vei uita

La obiectiv de 20

Ca sa sti mai multe folosesti pe cel de 40

Si tot nu ma vei vede in amanunt

Rezolutia de va limita la 0,2 microni

Da oricum am picat in plasa ta de fibrina

Ca un amarat de Trombocit

Si m-am deshidratat si schimbat

Si pana la urma am reusit

Sa aplic tensiune in matricea de fibrina

Asa ce sub obiectivul

Cu imersie uda de 100 al vietii

Dupa ce te vei juca fin cu microviza

Ma vei vedea cel mai clar

Dar mai e pana aici

Pentru ca tu esti inca

Inca la obiectiv de 20!

Lucrurile mici conteaza. Conteaza mult. Aproape intotdeauna ele fac diferenta!
Si de regula le constientizezi atunci cand nu mai ai parte de ele.
Realizezi cat de important e un somn bun atunci cand oboseala te doboara.
Realizezi cat de buna e apa atunci cand esti insetat si n-ai de unde bea nici macar o picatura.
Realizezi cat de important e sa iti iei la revedere de la cineva cu vorbe frumoase mai ales cand persoana respectiva dispare brusc de langa tine.
Iti dai seama ca o imbratisare e inestimabila atunci cand esti singur si nu are cine sa te imbratiseze.
Iti dai seama ca iubirea e cea care te face sa simti ca traiesti abia dupa ce ai pierdut prea mult timp plangand de mila unei iubiri pierdute, neincercand sa privesti mai departe...
Pana la urma toti ne dam seama. Unii mai devreme, unii mai tarziu. Iar altii prea tarziu...

Suntem oameni. Si ne schimbam. Mereu.
Iubim. Uram. Dispretuim.
Radem. Plangem. Ne doare.
Ranim. Suntem raniti. Suferim.
Suntem dezamagiti. Dezamagim. Cerem sanse.
Viata inseamna o multime de stari. E formata dintr-o multime de sentimente amestecate. Tu doar... traieste-o! ♥

Ma balansez intre ganduri contrare. Vreau sa-ti cer totul sau nu vreau nimic.
Dragostea noastra e cel mai important lucru de pe pamant si, orice am face, orice decizie am luat, ai lua, trebuie sa ne gandim in primul rand la asta.
Nu vreau sa stric dragostea cerandu-ti sa fii altfel decat vrei sa fii.
Nu vreau sa stric dragostea obligandu-ma sa fiu alta decat vreau sa fiu.
Nu pot sa-ti cer sa te schimbi.
Nu pot sa ma silesc sa ma schimb.
Nu te pot obliga sa-ti randuiesti viata in numele iubirii pentru mine, daca tu nu simti ca trebuie sa faci asta.
Dar nici nu ma pot obliga sa accept sa fiu iubita de la sapte la noua, daca eu stiu ca acest lucru ma va face nefericita intotdeauna.[...] Nu inteleg de ce eu trebuie sa cer si tu trebuie sa te hotarasti daca-mi dai. Ce ciudat, ce trist, ce amar!
Buna dimineata, buna ziua, buna seara! Traim in lumi atat de straine, incat pot sa-ti soptesc, deodata, toate urarile zilei.

{ fragment din cartea Noi suntem zeite ~ de Alice Nastase }

Uneori iertam oamenii doar pentru ca ii vrem in continuare in viata noastra. Pentru ca nu putem vedea mai departe de ei, pentru ca avem impresia ca doar alaturi de ei putem trai.
Fals.
De fapt, nu-i iertam cu adevarat... in disperarea noastra de a-i pastra alaturi inchidem ochii si ne facem ca nu am vazut sau auzit nimic.
Si apoi, totul se intoarce impotriva noastra. Mai devreme sau mai tarziu.
Daca poti sa ierti, iarta! Daca nu, nu te minti singur!

BARBATII DE ALTADATA!!!!

Multe s-au schimbat se pare,
Si se schimba incontinuare
Si baietii, se vede treaba
Ca se tot schimba degeaba
Caci de vine vorba de mentalitate
E tot primitiva, frate!

Femeia sa fie frumoasa
Dar si devreme acasa
Si din cartea de bucate
Sa gateasca de toate.

Sa arate ca Pamela Anderson sau Megan Fox
Sa fie sofisticata, sa nu-i placa mersul pe jos
Sa-ti conduca BMW-ul intr-un stil fitos
Sa saliveze toti dupa ea precum cainii la os

Si totusi sa nu se uite vreunu ca esti gelos
Daca se baga in seama cu ea ii dai proteza jos
Ca tu mergi la sala, esti periculos tare
Esti un Van Damme intr-o noua editare.

Si de stai si analizezi
Cate diferente vezi
Intre baietii de atunci
Si cei de acum...

Alta data jucau septica
Acum asta-i veche, nenica
Vor distractie misto,
Dau fuga la Casino!

Se intreceau cu Pegasul
Pana le sarea lantul
Acum au sute de cai putere
''Pisicutele'' lor de mii de lovele.

Atunci nevasta trebuia sa fie ''fata mare''
Acum Gina Lynn e mult mai tare
Vor fete cu ''experienta de viata''
Sa-i iubeasca de seara pana dimineata.

Bunul simt e demodat
Se poarta vocabular colorat;
''Fa, prenteso, esti misto
Te fac o tura-n cabrio?''

Ce frumos era odata
Cand se imbatau c-o visinata
Acum stau lesinati la terasa
Gramada pe o apa plata...

Nu se imbata decat in club
Vad meciurile doar la pub
Isi mai fac un joint din cand in cand
Nu stiu ce-i aia tigara din matase de porumb.

S-au cizelat cu numele
Ca la ei functioneaza tot instinctele
Si la fel ca si atunci
Pentru femei sunt tot natangi!

Un cuplu mergea cu masina pe un drum de tara fara sa-si spuna un cuvant.
O discutie anterioara se transformase in cearta si nici unul dintre ei nu voia sa se dea batut.
Trecand prin dreptul unui grajd cu magari, capre si porci, sotul intreba sarcastic:
- Neamuri de-ale tale?
- Da, raspunse femeia, socri si cumnati ! :)))

If you go away..

If you go away on this summer's day,
Then you might as well take the sun away
All the birds that flew in the summer sky
When our love was new and our hearts were high
When the day was young and the nights were long
And the moon stood still for the night bird's song
If you go away, if you go away, if you go away.

But if you stay, I'll make you a day
Like no day has been, or will be again
We'll sail on the sun, we'll ride on the rain
And talk to the trees and worship the wind
But if you go, I'll understand
Leave me just enough love to fill up my hand
If you go away, if you go away, if you go away.

If you go, as I know you will
You must tell the world to stop turning
Till you return again, if you ever do,
For what good is love without loving you?
Can I tell you now, as you turn to go
I'll be dying slowly till the next hello
If you go away, if you go away, if you go away.

But if you stay, I'll make you a night
Like no night has been, or will be again
I'll sail on your smile, I'll ride on your touch
I'll talk to your eyes that I love so much
But if you go, I won't cry
Though the good is gone from the word goodbye
If you go away, if you go away, if you go away.

If you go away, as I know you must
There is nothing left in this world to trust
Just an empty room, full of empty space
Like the empty look I see on your face
I'd have been the shadow of your shadow
If you might have kept me by your side
If you go away, if you go away, if you go away.

Am vrut atat de mult sa fiu altfel decat sunt. Sa fiu intr-un fel in care as fi putut, in halucinatia mea, sa-mi ating anumite vise si dorinte mai repede. Vroiam cu atata incapatanare sa ma potrivesc in poza altor persoane.

Cred în intuiţii şi inspiraţii. Uneori simt că am dreptate. Nu ştiu sigur că am dreptate."(Albert Einstein)

Poate că e din cauza maturității și înțelepciunii care vine de-a lungul vieții, dar tocmai am realizat un lucru: vrăjitoarea din povestea Hänsel și Gretel e foarte prost înțeleasă. Vreau să spun că...acea femeie își construiește casa visurilor sale, iar acești copii vin și încep să o mănânce.”Miranda din SeX AnD ThE CiTy

 

Există şapte păcate de moarte. Le ştim pe cele mai grave... lăcomia, mândria, desfrânarea. Păcatul despre care nu auzim prea des este mânia. Poate din cauza faptului că acesta nu este la fel de grav, şi ne gândim că îl putem controla? Eu cred că îi oferim prea puţină importanţă, el fiind mult mai periculos decât ne imaginăm. La urma urmei este unul dintre cele şapte păcate de moarte.

Prietenia ramane in suflet, iar sufletul nu moare niciodata!

De la o vreme, fericirea nu înseamnă să agăţi femei, ci să îţi aducă nevasta o cană cu ceai în cadă.

Vom fi si noi inchisi in scanduri

posirci sau vinuri mai de soi,

bauti de zei, goliti de ganduri

ca un butoi in alt butoi.

Mircea Dinescu - "Elegia butoiului"

Ultima Noapte De Dragoste, Intaia Noapte De Razboi (Camil Petrescu)

"...Sa simti ca lumea e fara margini, ca suntem atat de mici, ca frumusetea are pete si e trecatoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu puteam sti niciodata adevarul... sa fii, din cauza asta trist... sa iubesti florile si sa zambesti cand vezi oameni nepasatori care nu banuiesc nimic si isi au socotelile lor..."

Cartea Amagirilor (Emil Cioran)

JURAMANT VIETII: Niciodata nu te voi trada de tot; desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas;
Cand te-am urat, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat, ca sa te suport;
Te-am refuzat, ca sa te schimbi;
Te-am chemat si n-ai venit; am urlat si nu mi-ai zambit; am fost trist si nu m-ai mangaiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugamintilor mele, mormant glasului meu. Tacere fost-ai chinurilor si pustiu singuratatilor mele. Ucis-am in gand intaia clipa a vietii si fulgrat-am inceputurile tale. Vrut-am otrava radacinilor tale, seceta in fructe, uscaciune in flori si secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu.
Dar recunoscator e sufletul meu pentru zambetul ce l-a avut doar el si nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati.
Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare.
Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti de tine.

-N-ati simtit niciodata cum timpul se aduna in voi, creste si va inunda, cad tot ce a devenit si s-a scurs pana acum se concentreaza deodata intr-o fluiditate abstracta si se ridica in voi, spre un pisc necunoscut?
Nu v-a durut niciodata aceasta  crestere a timpului, nu v-a inclestat niciodata aceasta  exasperare a temporalitatii? Nu incovoiat nicicand pe spirala interna a timpului, cu sinuozitatile si evolutiile ei arzatoare? Devenirea de razbuna in contra clipelor noastre absolute? Sa nu avem dreptul nici macar la un contact discontinuu cu absolutul? Se pare ca timpul ar vrea sa ne aminsteasca de uitarile noastre in lumina, c-ar vrea sa distruga unde-am vrea sa ne pierdem.
-Timpul a ros bazele paradisului. Sarpele n-a fost numai instrumentul cunoasterii, ci si al timpului
-Viitorul este o concesie pe care eternitatea o face timpului.

Scrisorile Din "Lorelei" (Ionel Teodoreanu)

1. "Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

2. "Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

3. "Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."

Ionel Teodoreanu – Lorelei

E tarziu si nu as fi parasit moliciunea asternuturilor calde, imbibate de miros somnoros, dar am vrut sa scriu acest post cat timp emotiile-mi sunt vii, iar ochii-mi inca umezi. Pe buze-mi poposesc intrebari sute, iar gandul imi e imbracat in cuvinte ce se nasc de undeva din mine, rasar din corzi atinse de talent sublim.

Probabil ca v-ati obisnuit cu entuziasmul ce se inalta dintre randurile mele atunci cand istorisesc si dezbrac o noua carte in “fata” voastra, dar de aceasta data ma vad nevoita sa va surprind si sa ma surprind. Tedoreanu nu va va fi prezentat intr-o lumina de un anume fel, iarLorelei nu va va fi nicidecum prezentata ori povestita intr-un mod suparator de plat si uniform. Caci Lorelei nu poate fi povestita in cuvinte, ea trebuie simtita pe pielea voastra, citita cu vocea proprie interioara, rasfoita cu degetele mainilor fine de tinerete sau aspre de viata. Pot doar sa spun ca imi privesc cu mila zilele trecute prin adolescenta, zile ce s-au prelins in timp fara a cunoaste frumusetea si sublima atingere a acestei opere. M-am regasit plangand ridicol de sincer si apasat la finalul operei (caci n-am sa pot nicicum sa o numesc “o simpla carte”), asemeni unui copil ce nu-ntelege si plange cu tot sufletul cand isi roteste ametit, nedumerit, privirile in jurul lui si nu-si gaseste mama. E drept ca atunci cand vine vorba de filele din urma ale unei carti ma-nduiosez mereu, caci am crescut crezand ca dragostea e vesnica. Si-am cladit piatra cu piatra, carte cu carte, acest crez ce-acum imi stapaneste existenta, asteptarile, temerile, iubirile, cuvintele si-ntortocheatele calatorii in trecut si-n viitor. Imi stau pe buze intrebari ce-au avut de facut lungul pelerinaj al trairilor sufletesti transformate in ganduri, rationalizate, iar mai apoi imbracate din nou cu hainele de sarbatoare ale sufletului, ajungand intr-un final sa poposeasca pe buzele mele, in asteptarea momentelor propice zborului, dar mai ales, propice aflarii de raspunsuri. Si nu poti sa nu iubesti aceasta opera dac-o citesti cu sufletul, asa cum nu poti sa nu iubesti soarele, chiar de te arde, te toropeste, te sufoca; nu poti sa nu-l iubesti cand stii ca el e expresia naturala a iubirii, caci nu-i asa, ce planta poate creste fara soare si fara a se regasi ingrijita de mainile lui, si tot asa ce suflet poate trai fara un dram de iubire pe marimea lui, croita pe cerintele si dimensiunile lui?

Ma-ntreb cuvintele câtor dintre noi vor trece oare prin iubirile noastre, lasand in urma furtuni si haos interior, dar neavand semnatura noastra sentimentala distincta.. ?

P.S: Si iata ca mi-a facut romanul ce nu mi-a facut nici cehul, nici francezul, nici rusul.. m-a facut sa visez frumos, sa traiesc frumos, sa iubesc frumos..

* corzi, coarde – pluralul depinde de sensul cuvantului, deci sa nu aud va rog nimic.

Ion Minulescu

---

A XI-a poruncă 

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

Ion Minulescu Poveste scurtă Pe când iubeam - C-am suferit şi eu de-această boală - Iubeam o fată care mă-nşela Exact ca-n poezia mea: Romanţa celei care-nşeală, A cărei eroină era ea!... Dar într-o noapte eroina mea Mă părăsea - de daruri încărcată - Şi, luându-şi martori stelele şi luna, Jura că pleacă pentru totdeauna Şi n-are să mai vină niciodată - Mărturisire, vai... adevărată!... Şi iată cum iubita mea, În noaptea când mă părăsea, N-avea să-mi lase la plecare Decât un pat pe trei picioare Iar în dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nucă Şi-o scobitoare-nfiptă-n el - Simbolul sufletului ei rebel, Cu care dorul ei de ducă Teatraliza eterna tragedie A-nşelătoarelor ce mor Neplânse de-nşelaţii lor - Exact ca-n poezia mea A cărei eroină era... Ea!...

Ion Minulescu Quiproquo Azi nu-ţi spun decât că te iubesc... Dar cât timp te voi iubi nu ştiu - Mâine, noul meu roman pe care-l scriu Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc... Dar cum eu voi fi-ntregit de tine, Marea bucurie de-a mă şti iubit Va lungi romanul meu la infinit Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine... Dar tu, vai!... Nu-mi vei citi decât o filă - Prima filă - Fila cu-al tău nume, Care va produce oarecare vâlvă-n lume, Ca o nouă prorocire de Sibilă... Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu, Până ce,-ntr-o bună zi, Eroina din romanul meu va-nnebuni - Şi cuminte voi rămâne numai eu!... Iată!... Eu ţi-am spus tot ce gândesc... Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult, Spune-mi tot ce ştii - Că eu te-ascult... Poate-mi voi sfârşi romanul, Fără să te mai iubesc!...