joi, august 30
e?ti ca un cuvânt pe care încerc sa-l uit
dar mocne?ti neîncetat în mine
iata, suntem liberi sa facem orice
iube?te-ma ucide-ma elibereaza-ma
desprinde-mi u?or toate triste?ile de pe trup
o sa ma acopar cu aripile
e de ajuns sa nu ranim pe nimeni
putem sa ne ridicam pe umeri soarele
o sa ne aruncam unul în altul
n-o sa ne auda nimeni, promit
o sa murim alb
o sa ne gaseasca primavara la un col? al insomniei
o sa ne resusciteze
dar stelele noastre vor fi deja inundate
?i nu va fi nicio urma de crima
doar cuvintele or sa ne vibreze prin umbre
noi vom disparea dincolo de zidul de zori
suntem doi orbi care ratacesc
pe cararile deschise de soare
sa ne cuibarim într-un loc luminos
?i sa ne otravim în tacere buzele din sarut
abia a?tept sa ne gaseasca ploaia ca ni?te fantome
facând dragoste pe ascuns cu nefericirile noastre
azi suntem liberi sa facem orice
daca m-ai atinge, ar izbucni din mine
amintiri coralii
azi a? avea voie sa te uit
dar e?ti cuvântul care mocne?te neîncetat în mine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu