dor..

"Ce-o fi cu atâta dor?
Cum încape atât de mult dor în sufletul oamenilor?
Uneori nu încape. Îl copleșește.
Se așterne pe suflet, în suflet, pe lângă suflet.
Se așterne pe el, în el, pe lângă el ca o pătură groasă.
Și parcă ți-e prea cald și simți că te sufoci.
Și dorul nu dispare, ci se întețește ca un foc ațâțat de vânt.
Uneori, te și doare.
Doare dorul.
Da, dorul doare.
De alți oameni, de copilărie, de iubire, de tine.
Și dorul de alți oameni…
Și atunci simți că lipsește ceva din tine.
Brațele sunt goale, ochii sunt goi, buzele sunt goale.
Ți-e dor.
Și când ți-e dor, amintirea ultimei îmbrățișări e singura hrană pe care i-o poți oferi sufletului înfometat."

Cantec de dor

"Mă culcasem lângă glasul tău.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam."

Nichita Stanescu, Cantec de dor 

not less..

She placed her head back against his chest and he felt her tears: "This is not our time."
"But that will never mean I love you less", he said.