„- Ce înseamnă să te îndrăgostești ?”, un copil mă-ntreabă.
- Când te îndrăgostești nu e ca și cum ai cădea într-o groapă şi îți rănești puţin genunchiul. Te îndrăgosteşti căzând în spațiu. Te muți de pe planeta ta pe planeta celuilalt. Animalele, florile şi culorile hainelor pe care oamenii le poartă sunt total diferite de tot ce ai văzut vreodată. Inima îţi bate foarte repede şi doreşti să îţi împarţi jucăriile şi mâncarea. Te arunci în gol, în orbita altuia. Aici poți să îți aduci câinele sau pisica, peștișorul de aur, hamsterul, colecția de pietre sau ciorapii ciudaţi: cel fără pereche sau cel cu găuri, fără teama că îți vor fi luate. Poți chiar să îți chemi și prietenii în vizită cărora le poți citi povești. Te îndrăgosteşti alegând să fii cu cineva fără de care nu vrei să exişti"
via Dirty Thoughts
luni, septembrie 22
Domnule doctor, ce-mi recomandati?
In medicina, cand oricarui viscer sau oricarui alt element constituent al organismului ii este produs o injurie, acesta se tumefiaza, se umfla si nu mai incape in locul in care era pana in momentul respectiv. Incepe sa comprime structurile invecinate, ceea ce amplifica durerea in mod normal. Dar exista si situatii cand din cauza loviturii se acumuleaza un edem atat de mare, incat iti impiedica inima sa bata sau plamanii sa poata ventila corespunzator. Si atunci mori incet daca nu e cineva acolo sa te salveze. Mori incet, lent si dureros, si te panichezi. Te panichezi pentru ca te gandesti ca daca nu vine cineva suficient de repede sa te salveze, vei muri. Si te rogi cu disperare dupa cineva. Si uneori apare, alteori nu. Destinul. Sau Maktub, cum spun arabii. Exact asa se intampla si cu sufletul. Cand cineva te raneste, sufletul se tumefiaza, se dilata nu iti mai incape in piept. Si incepi sa simti o durere stranie acuta. Te panichezi. Simti ca nu poti respira. Pentru ca sufletul e undeva intre plamani si inima. De aia inima continua sa bata. Cu dificultate ca in cazul unei usoare pericardite. Dar si plamanii au de suferit. Respiratia e mai grea, se face cu dificultate.
Cand esti in domeniul asta, ai un oarecare avantaj. Stii ce trebuie sa faci. Hemotorax - repede te apuci de o toracocenteza. Pericardita- pericardocenteza si tot asa. Desigur e dificil sa le faci pe tine, dar nu imposibil. E vorba de viata ta in joc. La urma urmei este un doctor care s-a operat singur de apendicita pentru ca nimeni altcineva nu era suficient de pregatit sa opereze.
Ei .. Cu sufletul e mai complicat. Ca doctori, suntem invatati sa empatizam cu pacientul, sa il intelegem, sa ne pese, sa fim atenti. De noi uitam de multe ori. Insa cand avem o rana, aceasta ne impiedica sa ne facem datoria cum trebuie. Meseria asta frumoasa care iti ofera asa o satisfactie incat nu ai cum sa nu simti ca nu faci umbra pamantului degeaba. Dar deja asta este un alt subiect. Cum spuneam, cand ai o rana in suflet, e mai greu sa te ajuti singur. Nu ai un bisturiu pentru suflet sau un anestezic. Vedeti voi, cand un disc intervertebral se deplaseaza din locul lui, comprima un nerv spinal si apare parestezia intai apoi treptat anestezie . Deci nu avem durere. Sufletul nu are atata putere sa provoace o anestezie. El este usor precum un nor si pufos ca o vata pe bat. De aceea e si atat de usor sa il ranesti. Si atunci ? Cum iti anesteziezi sufletul? Ce pastile din grupa Antiinflamatoarelor Nesteroidiene sa iei astfel incat sa actioneze undeva la nivelul caii durerii si sa nu te mai doara? Cum te ajuti singur in acest caz?
V-am spus ca vreau sa ma fac neurochirurg? De ce vreau asta? Simplu. Creierul e tot. El este stomac, el este plamani si inima, el este suflet. Desi aveti voi toate diagramele alea cu inima si creierul. Nu e asa. Creierul e un amalgam. De emisfera dreapta cu emisfera stanga. Poate asa trebuie reprezentat. Emisfera dreapta certandu-se cu emisfera stanga. Ratiunea cu Emotia. In general, oamenii au emisfera stanga mai dezvoltata decat cea dreapta. Ceea ce inseamna ca ratiunea ar trebui sa fie cu mult mai puternica decat emotia. Ei , dar stiti voi vorba aceea: Esentele tari se tin in sticlute micic. Si se razvrateste creierul drept (oare sa fie o coincidenta ca ii spune "drept"?) si tipa ca e si el acolo. Si ca ceva nu e in regula. Evident daca am face un RMN, nu am descoperi nici o anomalie.
Deci, vreau sa ma fac neurochirurg ca sa pot gasi o modalitate prin care sa repar si emisfera dreapta cand e ranita. De fapt vreau sa protejez tot ceea ce reprezinta creierul, intreaga fiinta a omului. Personalitate, comportament, atitudine, emotii, creatie, respiratie, batai de inima, precizie, intuitie, somn, liniste, dorinta, tot. Tot ce ne face pe noi oameni. Mi-am ales o meserie pentru oameni, si asta e cel mai bun mod de a ajuta oamenii. Sa fie in continuare oameni! Am sa fiu eu salvarea lor, si poate inainte sa imi pierd cunostinta, unul din ei ma va salva si pe mine!
Cand esti in domeniul asta, ai un oarecare avantaj. Stii ce trebuie sa faci. Hemotorax - repede te apuci de o toracocenteza. Pericardita- pericardocenteza si tot asa. Desigur e dificil sa le faci pe tine, dar nu imposibil. E vorba de viata ta in joc. La urma urmei este un doctor care s-a operat singur de apendicita pentru ca nimeni altcineva nu era suficient de pregatit sa opereze.
Ei .. Cu sufletul e mai complicat. Ca doctori, suntem invatati sa empatizam cu pacientul, sa il intelegem, sa ne pese, sa fim atenti. De noi uitam de multe ori. Insa cand avem o rana, aceasta ne impiedica sa ne facem datoria cum trebuie. Meseria asta frumoasa care iti ofera asa o satisfactie incat nu ai cum sa nu simti ca nu faci umbra pamantului degeaba. Dar deja asta este un alt subiect. Cum spuneam, cand ai o rana in suflet, e mai greu sa te ajuti singur. Nu ai un bisturiu pentru suflet sau un anestezic. Vedeti voi, cand un disc intervertebral se deplaseaza din locul lui, comprima un nerv spinal si apare parestezia intai apoi treptat anestezie . Deci nu avem durere. Sufletul nu are atata putere sa provoace o anestezie. El este usor precum un nor si pufos ca o vata pe bat. De aceea e si atat de usor sa il ranesti. Si atunci ? Cum iti anesteziezi sufletul? Ce pastile din grupa Antiinflamatoarelor Nesteroidiene sa iei astfel incat sa actioneze undeva la nivelul caii durerii si sa nu te mai doara? Cum te ajuti singur in acest caz?
V-am spus ca vreau sa ma fac neurochirurg? De ce vreau asta? Simplu. Creierul e tot. El este stomac, el este plamani si inima, el este suflet. Desi aveti voi toate diagramele alea cu inima si creierul. Nu e asa. Creierul e un amalgam. De emisfera dreapta cu emisfera stanga. Poate asa trebuie reprezentat. Emisfera dreapta certandu-se cu emisfera stanga. Ratiunea cu Emotia. In general, oamenii au emisfera stanga mai dezvoltata decat cea dreapta. Ceea ce inseamna ca ratiunea ar trebui sa fie cu mult mai puternica decat emotia. Ei , dar stiti voi vorba aceea: Esentele tari se tin in sticlute micic. Si se razvrateste creierul drept (oare sa fie o coincidenta ca ii spune "drept"?) si tipa ca e si el acolo. Si ca ceva nu e in regula. Evident daca am face un RMN, nu am descoperi nici o anomalie.
Deci, vreau sa ma fac neurochirurg ca sa pot gasi o modalitate prin care sa repar si emisfera dreapta cand e ranita. De fapt vreau sa protejez tot ceea ce reprezinta creierul, intreaga fiinta a omului. Personalitate, comportament, atitudine, emotii, creatie, respiratie, batai de inima, precizie, intuitie, somn, liniste, dorinta, tot. Tot ce ne face pe noi oameni. Mi-am ales o meserie pentru oameni, si asta e cel mai bun mod de a ajuta oamenii. Sa fie in continuare oameni! Am sa fiu eu salvarea lor, si poate inainte sa imi pierd cunostinta, unul din ei ma va salva si pe mine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)